Traduceri autorizate si activitati ilegale: Extras din Punctul de vedere al Uniunii Nationale a Traducatorilor Autorizati din Romania – 2009

Întrucât în ultima vreme au existat tot mai multe semnale că unii agenţi economici ce desfăşoară activităţi comerciale interferează cu activităţile reglementate de legi speciale care ţin fie de domeniul justiţiei, fie de domeniul activităţii notariale, fie de domeniul rezervat exclusiv instituţiilor şi autorităţilor publice de stat, Uniunea Naţională a Traducătorilor Autorizaţi din România (denumită în continuare UNTAR) iniţiază prezentul dialog instituţional.

1. Potrivit Codului Comercial adoptat prin D.L. nr. 1.233/1887 M. Of. nr. 31/10 mai 1887 pot constitui fapte de comerţ traducerile care fac obiectul dreptului de autor (“Întreprinderile de editură, librărie si obiecte de artă când altul decât autorul sau artistul vinde;” Potrivit art. 8 din Legea 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe constituie obiect al dreptului de autor: a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale si orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau ştiinţifice care reprezintă o munca intelectuală de creaţie;

2. Nu constituie obiect al dreptului de autor, conform art.9 punctul b din aceeaşi lege : “textele oficiale de natura politică, legislativă, administrativă, judiciară si traducerile oficiale ale acestora;” Această activitate este reglementată şi se exercită conform unei legi speciale şi anume Legea 178/1997 numai în baza unei autorizaţii eliberate de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti pentru persoane fizice. Autorizaţia nu se eliberează persoanelor juridice.

Legea 178/1997 enumără şi persoanele juridice care pot angaja şi folosi traducători autorizaţi ( Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie si Parchetul Naţional Anticorupţie) pe baza de contracte civile pentru prestări de servicii. O altă formă de angajare nu este prevăzută de lege.

Societăţile comerciale nu sunt abilitate prin lege nici să folosească nici să angajeze traducători autorizaţi de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti şi orice interferenţă a acestora în activităţile reglementate de Legea 178/1997 considerăm că este ilegală şi iresponsabilă. Aşadar, în orice situaţie în care un traducător autorizat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti încheie un contract de muncă sau de colaborare cu o societate comercială, considerăm că este abuzivă şi ilegală orice referire în cadrul acestor documente sau în fişa postului la activităţile desfăşurate în baza Legii 178/1997, aceste activităţi urmând să se desfăşoare distinct şi să fie plătite separat, cu obligaţia traducătorului de a întocmi documente care să confirme plăţile şi încasările şi de a plăti impozitele aferente.

Multe societăţi comerciale înfiinţate şi funcţionând în baza Legii 31/1990 cu modificările ulterioare fac publicitate la activităţi pentru care nu au fost autorizate: traduceri autorizate (Legea 178/1997), apostilări (Convenţia de la Haga 5 octombrie 1961, Legea 121/2005), supralegalizări (Legea 105/1992). Precizăm că pentru desfăşurarea activităţilor amintite conform actelor normative în vigoare este nevoie fie de o autorizare în baza unei legi, fie de o autorizaţie emisă de o autoritate publică. Astfel, activitatea de traduceri autorizate o pot desfăşura numai persoanele fizice autorizate de Ministerul Justiţiei, apostilarea documentelor se face numai de prefecturi şi tribunale, iar supralegalizarea de către Ministerul Afacerilor Externe şi de Ministerul Justiţiei. Nicio societate comercială nu are competenţe definite de lege în acest sens. Considerăm că aceasta este o practică comercială incorectă întrucât alterează în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu care crede că „firma este autorizată să facă aceste activităţi şi că ele chiar acolo se fac”.

În publicitatea de acest tip există şi omisiuni deoarece nu se face menţiunea expresă că societatea comercială respectivă nu este autorizată pentru astfel de activităţi. De asemenea, se creează impresia că traducerile autorizate, apostilarea şi supralegalizarea documentelor ar putea fi vândute în mod legal, ceea ce este imposibil deoarece acestea sunt definite de lege ca acte de autoritate publică (punctul 9 din anexa 1 din Legea 363/2007). […]

Purtator de cuvant,

Iulia Zestroiu

Uniunea Naţională a Traducătorilor Autorizati din România

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s